Uneori....esti vinovat...

Uneori,indiferent cat faci,cat spui,cat crezi...esti vinovat,Doamne ce greu e sa fi poet...de ce nu pot sa fiu doar om????

Vrabia Edith...

Édith Piaf (n. 19.dec 1915,Paris - d. 10 oct 1963,Grasse), este o cantareata franceza cu o voce fenomenala.Numele sau adevarat era Édith Giovanna Gassion.Iar numele de scena Piaf insemnand vrabie.Pentru cei care iubesc muzica franceza,fara a judeca persoana...un clip si o melodie superba...

Cati oameni sunt intr-un singur om?

 Mult timp am crezut ca eu nu port nici o masca,ca eu,sunt eu! Gresit! Toti purtam o masca...O masca? Nu! Mult mai multe,de unele nici nu ne dam seama pentru ca sunt prea lipite de fata noastra,incat aproape au devenit una cu noi.Aceasta societate bezmetica,acest veac neomenesc ne forteaza sa purtam masti,incat nu mai suntem noi,decat noaptea in vise...Nu mai avem puterea sa ne aratam adevarata fata,sa fim noi insine! De un an,am fost martor la caderea unei masti,eram interesat,imi ziceam isi permite,e directoare...sa vedem cum va evolua.Nu a trecut nici o luna si mi-am dat seama,ca masca ce i-a cazut purta un nume...masca bunatatii...Se lumineaza la fata cand face rau cuiva...de parca ar fi castigat marele premiu la loto! Ieri a urmat randul meu,penalizat cu 10 %(in 11 ani de cand lucrez nu am fost nici macar mustrat verbal) pentru ca statea o masina la poarta societatii,eu neavand nici o treaba cu masinile,fiind un lucrator in cu totul alt sector...Cand mi-a dat salarul ii venea sa rada de fericita,eu mai uituc din fire,mi-am uitat toate mastile acasa...si i-am urat politicos(nu glumesc) sa isi cumpere medicamente de ei,cred ca e prima data in viata cand am vazut o lucire de otel in ochii cuiva....Si totusi am o dilema,a schimbat masca bunatatii cu masca rautatii? Sau pur si simplu asa e ea? Cati oameni ar devenii rai daca nu ar purta o masca? In credinta mea utopica,mai cred ca OMUL e un inger fara aripi...

si...cine decide? Noi! De noi depinde totul,noi trebuie sa avem curajul de a spune NU,de a spune DA,de a fi noi insine! Viata e un teatru si purtam masti,dar haideti sa le purtam pe cele bune si frumoase! Un proverb romanesc spune:"Omul fara omenie e ca si un trup fara suflet."Ar fi pacat din actori frumosi,pe scena vietii,sa devenim...papusi de carpa...

Simplu...Adrian Paunescu!

Totuşi, iubirea 

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.


Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

O locuinţă v-am cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

Orfani

A fi om e mai greu decât plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar câţi oameni au nume?

Ne-aţi uitat în cămin şi ni-i greu şi ruşine,
Mai cumplită, oricum, e uitarea de sine.

Suntem răi între noi, tot ce-i rău ne-răieşte,
Cei mai răi sunt acei ce urăsc omeneşte.

Noi - parinţi nu avem, cum destinul ne arată,
Pe pământ, cei mai mulţi n-au nici mamă, nici tată.

Poate că, între noi, peste traiul de câine,
Sunt cei supradotaţi pentru lumea de mâine.

Şi mai mare ca noi e, oricum, altă rană,
Un popor de orfani, într-o lume orfană.

A murit Paunescu;traiasca Paunescu...

Nu l-am placut niciodata pe omul Paunescu,mereu l-am vazut ca cel mai mare infatuat dintre poeti.Dar nu am putut sa nu iubesc poetul Paunescu,cu vocea lui grava care putea sa tina un stadion plin pana la ora 4,dimineata! Imi aduc aminte de un spectacol in care a fost intrebat ce viitor va avea Cenaclul Flacara...cuvintele i se potrivesc perfect acum:"viitorul Cenaclului Flacara va fi o amintire frumoasa...v-om face minunata seara asta,sa va lasam un gust pentru toata viata,sa ne regretati" Si iata,a sosit momentul sa fie regretat,dar cum spunea si Tudor Gheorghe..."a ramas poetul Adrian Paunescu,omul,asa e sortit,sa se duca..." Omul Paunescu,un OM care nu a trait degeaba,si chiar daca a urcat la stele,a devenit nemuritor! Da,a murit Paunescu;traiasca Paunescu...