
Poza din partea 5 nu imi place deloc! Parca nu e drept sa stai si sa astepti moartea...si ea..sa para ca te-a uitat...Parca nu e drept sa nasti 4 copii si sa iti moara barbatul...copii prin lume si tu...tu sa astepti...Ma uit la poza asta si nu vreau sa trec prin asa ceva...Ma cutremur la gandul ca o persoana draga mie trece prin groaza de-asi vedea mama ca in partea a 5 a pozei! Ma cutremur, ma revolt, plang...si ma rog...sa nu uite Dumnezeu ca suntem asa cum ne-a lasat...niste oameni...
Uneori suntem in stare sa daramam munti...alteori nu putem face nimic...suntem atat de neputinciosi de parca am fi o planta intr-o gradina...nici cuvintele nu mai ne ajuta...fug de noi si nu le mai gasim...atunci ne mai ajuta lacrimile si tristetea...si putinele cuvinte,uneori deabea soptite...dragul meu, sunt alaturi de tine, inteleg prin ce treci...si tu...ca si mine...stii ca o data,candva...va fi bine...